Echipa Reguli de supraviețuire

Reguli de supraviețuire este un spectacol manifest autobiografic despre puterea comunității în parcursul găsirii sentimentului de acasă și supraviețuirea în cadrul unor structuri sociale opresive, predeterminate și imposibil de evitat, ca persoană romă, neurodivergentă, queer, nonbinară.

echipa Pluta

Printr-un spectacol de teatru-în-teatru, PLUTA relevă și deconstruiește un tip de agresiune mai puțin vizibilă, dar prezentă în diverse medii de muncă artistică și educațională – violența psihologică care apare în relații de putere, adesea între persoane tinere profesioniste și persoane în poziție de profesor/mentor/ghid.

cutra.ro

O perspectivă feministă digitală asupra contemporaneității” este un proiect jurnalistic care promovează răspunsuri feministe asupra evenimentelor de actualitate și acoperă mai multe macro-arii de analiză

Text de Alice Monica Marinescu | cutra.ro

Mă întreb ce bagaj cară după ei toți aceia care operează atât de mult cu etichetele astea? Cei care adulează „frumusețea” și denunță „urâțenia”? Cine stă pitit în sufletele lor? Niște urâței supărați? Sau niște frumușei, care au nevoie de validare și n-o pot obține decât uitându-se în jos la alții? Câți urâței și câte urâțele se ascund în spatele multora dintre noi? Și cât timp o să mai hrănim, o să cultivăm diverse standarde de frumusețe? Câte generații o să mai împovărăm? Cât timp o să mai adulăm niște însușiri pentru care nimeni n-are niciun merit, asupra căruia nimeni n-are nicio putere și care mai sunt și al naibii de trecătoare?

Text de Mălina| open call corpfluid.ro

Am învățat cât de multă nevoie are corpul meu de mângâieri. De mângâierile mele. Încep cu mâinile de obicei. Îmi împreunez degetele și oftez ușor. Nu e un semn rău. Apoi de regulă mă duc la față. Îmi plac denivelările feței mele. Îmi plac mult. Și pistruii și coșurile. Și punctele negre. Și cum se întinde fața mea ca plastilina. Corpului meu nu-i place machiajul. Chiar nu-i place. Are nevoie să se atingă constant, să plângă constant, să transpire constant, să râdă constant, să mănânce constant, să se scarpine constant, să bea lichide constant, așa că nu are timp să-și bată capul cu machiajul. Și eu îl las în pace.

Text de Jolene| open call corpfluid.ro

Sunt zile în care mă doare corpul și aș urla din toți rărunchii. Sunt zile în care pot să mă plimb fără să mă plâng că mi-a dat kilometrajul peste cap. Am învățat și învăț continuu să-mi accept corpul așa cum e, deși cred că e un drum care nu se termină cât trăim.

Interviu de Lau cu Anna Michael | cutra.ro

Ca activistx pentru diverse cauze și comunități, am resimțit de multe ori în interviuri presiunea de a da răspunsurile „perfecte”, pentru a-mi reprezenta bine comunitatea.

Text de Laura Sandu | literaturasifeminism.wordpress.com

Mi-era necaz că deși împlinisem deja doișpe ani, încă nu-mi venise ciclul. Marinei îi venise de anul trecut și în fiecare lună trebuia să-i suport văicărelile, au ce mă doare burta, vai ce mă doare capul, ah, m-am pătat,

Text de Alina Medoia | cutra.ro

Nu sunt frumoasă. Nici urâtă. Nici sexy. Nu sunt ok la corp și urâtă la față. Nu am cur mișto. Nu sunt bună nici la propriu, nici la figurat. Sunt o tornadă, în mișcare, amalgam de emoții, gânduri și alte necunoscute.

Text de Ceza | cutra.ro

Explorez corpul cu mâinile, cu mintea, cu limba, picioarele, ochii, urechile, ale mele sau ale altora, sau ale celor non-umane. Nu eu am formulat primul text despre corpul meu sau al celorlalte umane sau non-umane.