de Maria Giurgea
ilustrație de Lucian Barbu
În centrul scenei se află mașina: 5 scaune pe 2 rânduri – 2 în față, 3 în spate. Anita și Mir stau în picioare, cu spatele la public, în stânga scenei. Anita ține mâna cu un deget ridicat. Vorbesc între ele; nu le vedem fața decât când ‘urcă’ în mașină.
În Cluj, la marginea drumului, lângă o benzinărie. Dimineața, chiar înainte de răsărit. Lumină rece slabă.
Miros puternic de benzină. Se aud multe mașini cum trec în viteză; sunetele lor se suprapun violent. Când se oprește câte o mașină, se aude sunetul acesteia încetinind, motorul încă pornit, radio/muzică.
Câțiva metri mai în spate, un indicator ‘Cluj-Napoca’ tăiat. Un semafor care pâlpâie galben. Alte indicatoare cu orașe, săgeți, număr de kilometri.
Personaje:
ANITA: încăpățânată, optimistă, încrezătoare, vrea să ajungă cu orice preț la destinație; știe că există.
MIR: funny, crede că viața e grea, vrea safety; nu știe dacă destinația există. Locul ei bun până acum ar fi o comunitate-eco în Grecia. Din păcate, crede că dacă ar sta acolo mereu, nu i-ar mai plăcea. Gândacii ar deveni prea mulți, apa prea rece, distanțele până oriunde altundeva prea mari.
HELIOS: excentric, witch, spiritual; e persoana din mașină care propune cu cea mai mare tărie să ia cuplul; lucrează în IT.
Locul lui bun e pe o planetă îndepărtată. Unde gravitația nu are o putere așa de mare asupra oamenilor.
TIMI: realistă, ancorată în prezent, în viața reală. Nu o interesează prea tare destinația; „peste tot sunt oameni cu putere și oameni fără”; pragmatică; vrea să fie înconjurată de comunitatea ei; e de mai mult timp în căutarea unui job.
Locul ei bun e la ea acasă, la Timișoara; are o comunitate în jurul ei. Merge în aceleași locuri.
LUMI: calmă & caldă; a fost medic; face bijuterii; a călătorit mult. E mulțumită cu ce are — vrea mai mult să ajute decât să ajungă ea la destinație.
Locul ei bun e pe munte, la stânca unde a fondat un festival de cățărat. E un loc în care merge o dată la câteva săptămâni.
ȘOFER
Unde mergeți la ora asta, domnișoarelor?
ANITA
Vrem să ajungem într-un loc bun.
SOFER
Haideți că nu am timp de glume din astea.
ANITA
Nu glumi.
(Sunet de geam care se închide automat, mașina care accelerează.
Fetele se uită una la cealaltă. ANITA îi dă un sărut pe frunte lui MIR.)
MIR
Și dacă nu se oprește nimeni?
(ANITA se uită înspre mașini.)
ANITA
Poate ei?
(Zgomot de mașină care trece în viteză.)
ANITA
Sau ea?
(Alt zgomot de mașină trecând cu viteză. Fetele se uită una la alta. Se mută de pe un picior pe altul. Fac schimb de locuri. Sunet de mașină care încetinește, motor pornit, geam coborât din manetă.)
ANITA
Bună dimineața, mai aveți două locuri în mașină?
ALT SOFER
Bună, oare unde mergeți?
ANITA
Într-un loc… bun. Dacă mergeți cumva într-acolo?
ALT SOFER
Pff… Maxim, până la Gherla vă pot duce. Credeam că poate sunteți de la fabrică. Întârzii la lucru, zi bună!
(Sunetul motorului care accelerează.)
MIR
Poate trebuie să le spunem altceva? Să punem altfel problema?
(Anita ridică din umeri. Zgomotele mașinilor continuă.)
MIR
Ți-am spus că nu o să funcționeze! Poate chiar încercăm în altă zi?
(Zgomotele de mașini continuă.)
ANITA
Dacă nu vrei să vii, spune-mi. Și ne întoarcem.
MIR
Vreau. Nu vreau să mă întorc. Dar mi-e frică.
ANITA
Și mie.
(ANITA o ia pe MIR în brațe și o sărută pe cap. Fac schimb de locuri.
Zgomote de mașini.)
(Sunetul motorului care încetinește, geam care coboară. LUMI conduce, copilot e TIMI, HELIOS stă în spate, dar își bagă capul între cele două scaune din față.)
LUMI
(Spre fete) Neața! Unde vreți să ajungeți?
MIR
Într-un loc bun.
(LUMI se întoarce spre celelalte persoane din mașină.
Acestea vorbesc șușotind.)
TIMI
Ce-a zis?
LUMI
(Încet, spre cei din mașină) Zic că spre un loc bun.
TIMI
Nu știu dacă știu vreunul.
HELIOS
Putem încerca?
TIMI
Și dacă le-am lua, știi tu unde le-am duce?
LUMI
(Spre TIMI) Ai ceva mai bun de făcut?
(TIMI oftează, dar începe să elibereze scaunele din spate de haine. LUMI se întoarce spre fete.)
LUMI
Nu aveam neapărat în plan dar, haideți. E un pic înghesuială în spate.
ANITA
Mulțumim mult!
MIR
Mulțumim!
(Fetele se așază pe rândul din spate. Sunet de motor pornind.
Mâna lui Lumi e pe a lui Timi.)
LUMI
Așteptați de mult?
MIR
Sincer? Da. Nu știam dacă ne va lua cineva.
TIMI
Și eu mă mir că v-am luat.
MIR
Dacă e ceva, puteți să ne lăsați undeva și mai căutăm pe altcineva.
LUMI
Nu, nu. Stați liniștite.
ANITA
Mulțumim că ne-ați luat dar, chiar nu trebuie să vă abateți de la drum sau așa.
HELIOS
Noi mulțumim.
ANITA
Mm?
HELIOS
Eu (pauză) voiam să merg demult unde mergeți.
ANITA
Serios?
HELIOS
Da.
ANITA
Și oare ai mai fost?
HELIOS
Nu chiar. Bine, nici nu m-am pornit niciodată la drum. Știți cum e cu jobul și astea. Niciodată nu am destule zile de concediu.
ANITA
Dar dacă ai ajunge, te-ai mai întoarce vreodată la job?
(Pauză.)
LUMI
Eu nu cred că aș vrea să pleci.
HELIOS
Nu ai veni cu mine?
LUMI
Doar dacă vine și Timi.
TIMI
(Sarcastic) Dacă mi-aș găsi un job la care să mă întorc, poate aș veni.
LUMI
It’s just a matter of time, iubire.
(O sărută.)
TIMI
Și tot just a matter of time până mi se termină economiile.
ANITA
(Încet) Poate îți găsim un loc unde să mergem?
TIMI
Uite, nu am nicio problemă să vă ducem unde vreți voi să mergeți – dar nu-mi spune că altundeva e mai bine. Mulți, printre care și mama, încă își regretă ziua plecării.
(HELIOS își pune mâna peste mâna lui TIMI.)
HELIOS
Stai liniștită – nu mergem ACOLO.
TIMI
M-am gândit și eu, dar totuși aș fi curioasă să știu unde mergem. Și dacă mergem undeva măcar? Sau doar vrem să plecăm de aici?
HELIOS
Mergem...(pauză)
TIMI
Cu tine nu știu niciodată unde mergem. Hai să vedem ce găsim și mai discutăm după. Oricum, (spre MIR și ANITA) nu-mi spuneți că voi ați plecat de tot.
(MIR se uită la ANITA.)
ANITA
Da.
TIMI
De tot DE TOT și doar cu un rucăsel? Dacă e frig acolo? Nu peste tot sunt 40 de grade ca la noi în friteuză.
ANITA
Dacă o să-mi fie frig… o să-mi dea cineva o haină.
LUMI
Mai avem prin mașină ceva pulover, luați liniștite.
TIMI
Și dacă o să-ți fie cald, o să-ți fure cineva haina?
HELIOS
Always a ray of sunshine.
(O mângâie scurt prin păr.)
ANITA
Nu, spun doar că dacă mi-ar fi frig, mi-ar plăcea să îmi dea cineva o haină.
TIMI
Adică, te bazezi pe cineva. Cineva trebuie să-ți dea o haină?
HELIOS
Nu asta a spus.
TIMI
Asta pare.
ANITA
Bine. Dacă mi-e frig, sper să îmi dea cineva o haină.
LUMI
Îi dau eu. Știi că avem destule.
MIR
Mulțumim mult, dar poate chiar nu e nevoie. Hai să vedem unde ajungem.
TIMI
(Încet) Asta dacă ajungem undeva.
HELIOS
Cum să nu ajungem?
TIMI
De când ai tu timp de căutat locuri care nu există?
HELIOS
Punem pariu? Dau eu cafeluța mâine, dacă nu.
TIMI
Bine.
HELIOS
Și dacă am eu dreptate?
TIMI
Atuuunci…
(Începe o piesă nouă la radio.)
HELIOS
Dă mai tare asta!
LUMI dă mai tare volumul piesei. HELIOS fluieră. După câteva versuri, ANITA bate ritmul. Toată mașina se alătură în vreun fel.
(Muzica din mașină e dată tare.)
LUMI
(aproape neinteligibil) Și în ce direcție mergem?
ANITA
Ce?
(LUMI dă muzica mai încet.)
LUMI
În ce direcție mergem?
(Pauză lungă.)
MIR
Nu știm. Sperăm că știți voi.
(TIMI dă mai tare. Sunet de accelerație.
Piesa continuă până la final.)
(FINAL)
Textul este rezultatul atelierelor facilitate de Bogdan Georgescu, organizate în cadrul proiectului „Palimpsest – scriitură vie & cronotop comunitar” derulat de Asociația ADO – Artă pentru Drepturile Omului și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
Proiectul „Palimpsest – scriitură vie & cronotop comunitar” își propune să aducă literatura queer în proximitatea publicului prin lecturi performative și reprezentații dramatice, contribuind la consolidarea unui ecosistem cultural dedicat textului queer în România. În perioada 15 februarie – 15 noiembrie 2026, „Palimpsest – scriitură vie & cronotop comunitar” dezvoltă infrastructură, expertiză și resurse deschise pentru promovarea și conservarea culturii scrise queer, prin ateliere de scriere, dezbateri, publicarea și arhivarea textelor, precum și prin crearea de spații dedicate acestei forme de expresie culturală.
MARIA GIURGEA
Pe lângă scris, îmi place să-mi petrec timpul în food-markets&eco-communities. Continui să caut locul despre care am scris în scenariu, dar, între timp, vă invit să încercăm să îl construim împreună!