Cred că încep să mă îndrăgostesc de el. Momentan nu e iubire, dar e senzația aia de la începutul unui crush, când ceva te intrigă și vrei să stați cât mai mult timp împreună. Vreau să-mi cunosc mai bine corpul, am început relativ recent să-mi permit să fac asta. Avem o relație afectuoasă, dar încă avem probleme la nivel de comunicare, pentru că uneori el îmi trimite semnale pe care aleg să le reprim. Alteori nu ne punem de acord întru totul. De exemplu, el vrea să nu-l mai rad și mie a început să-mi placă să mă văd cu păr, de fapt cumva mereu mi-a plăcut să am păr peste tot pe picioare între picioare pe mâini, dar abia vara asta m-am lăsat să ies așa din casă și l-am lăsat să iasă așa din casă și deși el se simțea bine, eu parcă mă simțeam vinovată și încercam să ne domolim anxietățile unul altuia. Suntem prieteni. Suntem prieteni eu și corpul meu, dar amândoi simțim mai mult și ne e frică de friendzone. Unul dintre noi va face la un moment primul pas, zic eu. Și atunci va putea fi iubire.
Ce crezi despre el? Dar el despre tine?
Cred că a trecut prin multe. A trecut prin foarte multe. Cred că e un corp care simte absolut tot tot tot tot și uneori acest tot e prea mult pentru mine, e pur și simplu prea mult și prea greu. Cred că a fost mereu un paradox corpul meu. Nu se mai satură să simtă să trăiască să fie și în același timp e obosit. E un corp obosit prea devreme. E fragil. E foarte vulnerabil. Obosește mult mai repede decât alte corpuri, e slăbit dacă nu mănâncă mult mai repede decât alte corpuri, e haotic, e amorf. Tremură. Tremură foarte repede și foarte des. Prea des. Transpiră excesiv. Îi place căldura dar îi face rău. Foarte rău. Nu îi place frigul și se îmbolnăvește instant. Uneori cred că e un corp îmbătrânit. Alteori cred că e încă un corp de copil. Cred că a trecut prin multe. Prin mult hate și multă violență. Nu-mi place să recunosc asta, dar a suportat multă violență. Și a suportat-o pentru mine. Să mă apere pe mine. Crede despre mine că nu meritam atâta violență. Știu că asta crede. Sper că are încredere în mine că o să-l feresc de lovituri de acum încolo. O să-l feresc de palme și curele. O să-l feresc de penisuri prea mari și prea groase pentru el. O să-l feresc de mâncăruri ciudate. O să-l feresc de excesele mele de furie. Pentru că excesele mele de furie i-au făcut rău. Mult rău. Și îmi pare rău. Și aș vrea să știu că are încredere în mine. Că are impresia asta despre mine, a unei tipe faine, a unei tipe puternice care învață să fie responsabilă. Pentru că o să învăț să fiu responsabilă pentru corpul meu.
Cât de mult ești (în) corpul tău?
Sunt. Sunt în corpul meu dintotdeauna. Am avut privilegiul să pot fi în corpul meu dintotdeauna. Sunt în el și cu el în fiecare zi. Corpul meu mă definește. Mă definește exact așa cum sunt. Și devine pe parcurs ce eu devin. În ultimul an am fost constant. Adică am simțit asta, chiar am simțit, am simțit că am fost constant în el. La fiecare respirație. Ne-am ținut unul pe altul când ne prăbușeam. Literalmente l-am ținut când se prăbușea. L-am hrănit când se prăbușea. L-am mângâiat când se prăbușea. Am învățat cât de multă nevoie are corpul meu de mângâieri. De mângâierile mele. Încep cu mâinile de obicei. Îmi împreunez degetele și oftez ușor. Nu e un semn rău. Apoi de regulă mă duc la față. Îmi plac denivelările feței mele. Îmi plac mult. Și pistruii și coșurile. Și punctele negre. Și cum se întinde fața mea ca plastilina. Corpului meu nu-i place machiajul. Chiar nu-i place. Are nevoie să se atingă constant, să plângă constant, să transpire constant, să râdă constant, să mănânce constant, să se scarpine constant, să bea lichide constant, așa că nu are timp să-și bată capul cu machiajul. Și eu îl las în pace. Am învățat, chiar am învățat să-l las în pace. Apoi îi place să-l mângâi între picioare. Și mie îmi place să-l simt în mine. Să-mi simt corpul în mine și pe mine în el mi se pare cea mai frumoasă metaforă a iubirii neironic. Îmi place să-mi dau cu mâinile prin păr, uneori mi se agață fire lungi de degete și atunci îmi dau seama că e stresat. Sau suferă după atingerile unui alt corp. Îmi place să-mi dau firele de păr de pe picioare în răspăr. Sunt cel mai mult în corpul meu când fac baie. Sau mă duc la mare. Sau când alerg. Sunt în corpul meu. Sunt zilnic și constant.
Când ești corpul tău? Când ești complet altceva?
Când dansez. Când dansez sunt una și aceeași cu corpul meu. Îmi place să-mi simt mâinile și picioarele cum se încing, îmi place să-mi aud sânii și burta cum se zguduie, îmi place să-mi simt genunchii cum se îndoaie. Când beau sunt altceva. Am pierdut de două ori controlul corpului meu. De trei ori. De două ori de la alcool. L-am pierdut și el m-a pierdut pe mine. Am fost ceva nedefinit.
Cum se simte acum?
E iritat dar nu știe de ce. E și puțin flămând. E încruntat. N-are timp de el. Trebuie să fie iar în priză pentru toți ceilalți. E derutat. E și puțin crispat și agasat. I s-a rupt și o unghie și îl jenează. E obosit.
Ce fel de interacțiuni cu alte corpuri îți fac bine? Descrie ce înseamnă acest “bine” pentru corpul tău.
Îmi place când corpul meu ia în brațe alte corpuri. Îmi place îmbrățișările. Când pot să miros părul altor corpuri. Îmi face bine când țin de mână alte mâini. Bine înseamnă siguranță. Când corpul meu se simte în siguranță. Siguranță înseamnă pace și confort și alinare și căldură. E bine când ne ținem de mână. Corpul meu face febră când se ține de mână cu cineva cu care nu se simte safe. Corpul meu își dă seama înaintea mea când ne simțim cu cineva safe și când nu ne simțim. Încă învăț să-l ascult. Mai din timp.
Cum s-ar simți în corpul tău mai multă libertate? Împărtășește-ne un moment în care ai simțit asta.
În primul meu youth exchange Erasmus. Am fost la un party și corpul meu dansa dansa dansa. Interacționa și cu alte corpuri, dar se simțea mult mai bine singur. Și era cald. Era foarte foarte cald și corpul meu se mișca alandala avea propriul lui ritm dansa complet random nici nu avea alcool în el pur și simplu dansa dansa dansa dansa și era foarte cald și și-a dat jos bluza i-am dat jos bluza mi-am dat jos bluza pentru că-l încurca evident că mă încurca și a continuat să danseze am continuat să dansez și privirile oamenilor nu erau descurajatoare nu erau abuzatoare nu erau intimidante nu erau umilitoare corpul meu nu se simțea descurajat abuzat intimidat degradant umilit corpul meu se simțea liber și eu mă simțeam liberă odată cu el. Corpul meu ar simți mai multă libertate dacă ar putea să fie senzual pentru el și doar pentru el oriunde și oricând fără să prezume toată lumea că îi e dator cu senzualitatea asta altor corpuri. Corpul meu a învățat să-și ofere lui plăcere și o face pentru el. Leagă-mi corpul la ochi și pune-l într-o cameră cu alte mii de corpuri legate la ochi și corpul meu va continua să-și ofere lui însuși plăcere și senzualitate fără să aștepte nimic în schimb. Corpul meu se simte liber când nu e nimeni în jur care să presupună din start că acest start cerșește atenție. Corpul ăsta nu tânjește decât după atenția lui însuși. Pentru că a fost privat l-am privat prea mult de ea și acum are avem de recuperat cu noi înșine.
Cum arată o societate în care tuturor corpurilor li se respectă și onorează existența, valoarea inerentă, limitele și dreptul la autodeterminare?
Arata frumos. Arată departe. Arată posibil.
Dragă corpule,
Iartă-mă că la doisprezece ani am dat în tine pentru că îți apăruseră urme roșii pe coapse și pe sâni. Nu era vina ta. Și nici a mea. Am început să mă dau cu nu știu ce ulei și pentru prima dată am rămas singuri. Prelungeam cât puteam momentele alea pentru că dacă mă întorceam cu spatele la oglindă te simțeam în sfârșit. Moale moale moale. Foarte moale. Nu-mi venea să cred cât de moale. Ai rămas la fel de moale. Și vreau să-mi tatuez în viitor urmele roșii. Pentru că și ele au rămas. Și nu pentru că vreau să scap de ele. Ci pentru că acum vreau să le arăt lumii. Suntem pregătiți, dragă corpule. Să ieșim în față cu cicatricile noastre.
