,,Pe 4 octombrie am fost să revăd spectacolul Reguli de supraviețuire la CNDB scris de Cristina Mitroi și regizare colectivă. În urmă cu un an am văzut-o la ArtHub într-o variantă diferită. Și recunosc, de data asta m-am dus mult mai relaxată știind că poveștile spuse care au fost procesate de Cristina, lucru important pentru mine dat fiind că în teatrul politic vorbim prea puțin despre cum expunem povești de viață fără să ne accesăm traume. Deseori în luptele noastre cu inechitățile sociale, economice, politice, identitare sau culturale uităm să ne protejăm. Asta anunță spectacolul încă din titlul și este timpul să învățăm asta căci Cristina intră pe scenă. O vezi in diferite momente: e fie relaxată pe scaun, cu rufele la uscat, jucându-se cu pisicile sau trasă de mâini din mai multe părți. E în culori, e curcubeu. E iubită, respinsă, fericită, nefericită. Cristina nu este singură. Scenografia și muzica o susțin. Îi sunt tovarașx de drum. O aduc sau o trag din povești triste sau vesele. Nu o lasă mult. Cu grijă să nu o rănească, să o protejeze. Ea simte și își spune poveștile. Poze, imagini, mici scene din care intră și iese. Uneori curg una după alta iar alteori se întrerup brusc. Așa cum se întâmplă și în viață. Când totul pare perfect dar se schimbă brusc, lăsându-te dezmembrat. Dar Cristina continuă pentru că vrea ca audiența să știe, să cunoască. Nu vrea să activeze traume. E un fel de protecție pentru care îi sunt recunoscătoare deși aș vrea ca audiența să nu alunece în panta minimizării unor experiențe din dorința de a se proteja. Asta este responsabilitatea noastră, a celor care vin să vadă spectacolul Cristinei. Iar ea înțelege asta și încearcă să ne implice pentru că teatrul politic nu e o acțiune individuală și solitară. Deși nu e o poveste universală este necesară în contextul actual de insecuritate în care trăim și care anunță tema sănătății mintale prin răspunsul pe care societatea îl dă. Iar din această perspectivă e povestea noastră, a tuturor celor care luptăm să avem demnitate, să fim înțeleși și iubiți așa cum suntem. Căci supraviețuirea este colectivă.” Carmen Gheorghe, fondatoarea E-Romnja, prima organizație feministă romă din România
Reguli de supraviețuire este spectacol manifest autobiografic despre puterea comunității în parcursul găsirii sentimentului de acasă și supraviețuirea în cadrul unor structuri sociale opresive, predeterminate și imposibil de evitat, ca persoană romă, neurodivergentă, queer, nonbinară.
- cu și de Cristina Mitroi.
“Rasismul a făcut mereu parte din viața mea.
M-am prefăcut mult timp că nu observ că oamenii mă tratează diferit, că paznicii intră în alertă când sunt într-un magazin.
M-am prefăcut la școală, m-am prefăcut la muncă, m-am prefăcut cu prietenii. Un întreg set de măști, toate albe.
Cum e posibil ca în 2024 să fii ok cu comunitatea queer, dar să fii rasist!?
Care-i logica? Să se fută bărbat cu bărbat, da musai să fie albi că altfel avem o problemă?”
*
“Am experimentat mai multe familii de-a lungul vieții, dar niciodată nu m-am simțit acasă până nu am plecat de acasă.
Am trăit pe propria piele și ce înseamnă să nu ai o casă.
Nu am putut să asociez casa cu un loc niciodată.
Întotdeauna am crezut că acasă e un sentiment pe care ți-l dau oamenii.
Acasă nu poate exista pentru mine fără iubire necondiționată, empatie și iertare.”
echipă artistică:
Cristina Mitroi – actriță & co-regie
alini medoia – coordonatorx text & co-regie
Sofia Zadar – muzică, sunet & co-regie
Paula Dunker – mișcare scenică & co-regie
alecs cândea – scenografie
Aural Eye – video mapping
Raj Alexandru Udrea – costume & make-up
echipă proiect:
Cristina Iacob, Luca Istodor, Raluca Ghența, Oana Ungureanu.