de Maria Manea
ilustrație de Lucian Barbu
Personaje:
LEXI
22 de ani. Proaspăt absolventă de psihologie. Queer, soft masc. Nu e out față de familie. Se mută din apartamentul în care stătea.
SANDA
52 de ani. Mama lui Lexi. Afectuoasă, mereu dispusă să ajute. Își iubește fiica foarte mult. Are unele convingeri mai degrabă tradiționale.
Spațiu:
Livingul unui apartament cu două camere în care au stat Lexi și Adri. În stânga, o ușă care dă în holul de la intrare; în dreapta, una care duce spre bucătărie și dormitorul Adrianei. În cameră se află o canapea, o masă, o bibliotecă cu câteva cărți încă în ea, un dulap, mai multe cutii și valize.
(Lexi este singură în cameră. Cântă muzica din telefon. Împachetează cărți în cutii, fredonând. Se aud încet niște bătăi în ușă. Lexi nu le aude. Se aud din nou, mai tare, Lexi nu aude nici de data asta. Muzica se oprește. Lexi își verifică telefonul. Răspunde.)
LEXI
Alo? Da, deschid imediat.
(Merge și deschide ușa. Intră Sanda. Lexi închide ușa, rămâne o secundă cu mâna pe clanță și respiră adânc.)
SANDA
(Intrând în apartament) Bună, ce faci? Cum ești? (Lasă cutiile din mână pe canapea.)
LEXI
Bine, împachetam! (Arată spre bibliotecă.)
SANDA
Bun, trecem direct la treabă? Ajunge în curând Marius de la muncă și o să vrea să fim gata. Văd că ai împachetat din lucruri.
LEXI
Da, am strâns azi-noapte cu Adri. Mai sunt câteva chestii… cărțile, niște haine și ce mai e prin bucătărie.
SANDA
Chiar, ce mai face Adriana?
LEXI
E la Matei. Îl ajută și pe el la împachetat. În rest, e bine; se pregătește pentru master.
SANDA
Bravo, e fată silitoare. Se pregătește să dea admitere aici?
LEXI
Da.
SANDA
Poate era bine să dea și ea cu tine la Cluj. Afla și ea mai devreme, stătea liniștită acum. Oricum, gata, hai la treabă că nu avem așa mult timp. Mă apuc eu de bibliotecă. (Sanda împachetează cărțile; din când în când se oprește să citească un titlu sau o descriere.)
LEXI
(Își face de lucru cu banda adezivă și cutiile, urmărind-o din priviri pe Sanda.) Mama…
SANDA
(Sanda se oprește și o privește.)
Da?
LEXI (ezită puțin înainte de a vorbi)
Umm… stai să facem împreună; cred că ar merge mai repede.
SANDA
Dar ce? Fac ceva greșit?
LEXI
Nu, nu neapărat… doar… (Se duce la bibliotecă și îi dă cărți în calupuri de câte 3-4, cât de repede poate, până golește biblioteca.) Gata, am terminat. A mers mai repede în doi.
SANDA
Mda, (sarcastică) tare eficientă, domnișoara azi…eram și eu curioasă să văd ce mai citești… mă rog… ce ai mai zis că era de făcut?
LEXI
Dulapul și bucătăria.
SANDA
Ok, fac dulapul! (Merge la dulap, deschide un sertar, e gol. Îl închide, deschide altul. Începe să scoată tricouri și să le pună într-o valiză. Apoi, încercând să detensioneze atmosfera.) Cât de multe haine ai!… Cred că poți să porți o ținută nouă în fiecare zi timp de un an fără să trebuiască să speli nimic.
LEXI
Ei, nici chiar așa… o lună poate (Râde puțin. Sanda revine la împachetat, termină tricourile, trece la următorul sertar.) Mama… (Lexi merge și închide sertarul abia deschis.) Lasă-mă pe mine cu dulapul. Du-te tu, te rog, în bucătărie.
SANDA
Nu ai putea face tu bucătăria? Eu nu știu ce e al tău, ce e al Adrianei.
LEXI
Păi… un set de tacâmuri, zisesem cu Adri că le împărțim egal, paharele la fel. Poți face asta dacă e. (Sanda merge în bucătărie.)
SANDA
(Vine din bucătărie cu două căni.) Astea-s ale tale?
LEXI
Aia din stânga, da, cealaltă nu. Mai bine fă restul obiectelor și vin eu la căni. (Lexi revine la ceea ce făcea; Sanda se întoarce la bucătărie.)
SANDA
Bine.
(După câteva momente, revine din bucătărie cu o vază în care este un buchet de flori.)
Vaza asta nu o aveai de la bunica?
LEXI
Ba da, urma să-ți zic și de ea.
SANDA
Florile pentru cine sunt?
LEXI
(Lexi se uită când la flori, când la Sanda, apoi răspunde un pic cam tare și grăbit.)
Matei, adică de la Matei. Sunt pentru Adriana.
(Dă să ia vaza din mâna Sandei; aceasta nu o lasă și pune vaza pe masă, la vedere.)
SANDA
E păcat de ele să stea în bucătărie. Lasă-le aici să fie la vedere.
(Sanda pleacă din nou în bucătărie.)
LEXI
(Rupe o frunză din buchet pe care este capsată o felicitare mică. O deschide. O voce de pe înregistrare se aude încet citind.)
Ghiocel,
Îmi vei lipsi enorm. Promite-mi că ne vedem până pleci.
Love, Teo
(Inspiră și expiră adânc privind spre bucătărie, de parcă vrea să spună ceva. Se uită din nou la felicitare și o pune în buzunar.)
SANDA
(Din bucătărie) Foarte frumos din partea lui că îi aduce flori. E un băiat bun, nu? Mă bucur pentru ei. Dar știi… acum că se mută împreună, poate ar trebui să auzim și de nuntă cât de curând. Așa ar fi frumos.
LEXI
Da, nu știu. Nu am vorbit cu ea despre asta. (Se întoarce la lipit cutii, dar se taie din greșeală cu cutter-ul. Merge la bucătărie să se spele pe mâini.)
SANDA
Ești ok? Ce ai făcut? Te-ai tăiat? Pune apă. (Merge la geanta ei și scoate un plasture pe care i-l pune pe deget.)
LEXI
(Se uită la mama ei cu un zâmbet ușor trist.)
Mama…
SANDA
Da?
LEXI
Nimic… adică merci.
SANDA
Cu plăcere, draga mea. Știi că mă bucur când mă lași să am grijă de tine. O să lipesc eu cutiile, bine?
LEXI
Bine, da… mulțumesc. (Lexi merge la dulap și deschide sertarul cu șosete, pune din ele în valiză, dar e aproape plină. Sanda termină de lipit o cutie și i-o aduce.)
SANDA
Pune-le aici.
(Lexi face ce i-a spus Sanda, cu o mică ezitare. Apoi, Sanda începe să ia și ea din sertar șosete și să le pună în cutie.)
LEXI
(Nu zice nimic o vreme)
E ok de aici încolo, chiar cred că mă descurc.
SANDA
Ce am făcut prost? De ce nu mai vrei să mă lași să te ajut?
LEXI
Nimic, scuze. Ziceam doar că e ok, mă descurc cu sertarul… nu știu ce să-ți zic să mai faci acum…
SANDA
Pare că te descurci singură. Nici nu știu de ce am venit… Simt că te încurc mai mult decât te ajut… De când am venit, trebuie să am grijă la ce ating, la ce fac…Dacă m-ai lăsat să vin, lasă-mă să te și ajut.
LEXI
Nu ai făcut nimic gre… (Sandei îi sună telefonul, întrerupând-o pe Lexi.)
SANDA
(Răspunde cu un ton calm.) Alo? Bună, Marius, da, coborâm imediat. (Închide.) Să duc cutiile la mașină? Am voie?
LEXI
(Lexi afirmă din cap. Sanda ia două cutii pline și iese din apartament. Ușa rămâne puțin crăpată. Lexi scoate din buzunar felicitarea. Rămâne un moment cu ochii la bilet, apoi îl pune în cutie, împachetând șosete peste el.)
Of, mama…
Nu e că nu vreau să mă ajuți, apreciez, sincer, dar cum pot să te las aproape fără să… Poate dacă ai cunoaște-o… Dar dacă doar ți-aș zice…
După, ar depinde doar de tine. De ce ai face tu…
Scenariul 1 – Nu spui nimic, iar eu nu știu ce să cred…n-ai auzit? Te-am rănit? Te-ai supărat? Nu știi ce să zici?
Scenariul 2 – Pleci și mă lași să termin totul singură… cine știe când o să mai vorbim…
Scenariul 3 – Îmi spui că “E ok.” (Râde.) E ok. Nu știu cum ai putea spune tu că e ok… Dacă ar fi…
Sau Scenariul 4 – Nu îți zic nimic, și continuăm așa, eu fugind de tine… aproape … apropiate
Nu știu… ce… sau cum naiba să fac, să… zic și să nu te… (Sanda se întoarce în apartament.) … superi.
(Se uită una la alta. Heblu.)
Textul este rezultatul atelierelor facilitate de Bogdan Georgescu, organizate în cadrul proiectului „Palimpsest – scriitură vie & cronotop comunitar” derulat de Asociația ADO – Artă pentru Drepturile Omului și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
Proiectul „Palimpsest – scriitură vie & cronotop comunitar” își propune să aducă literatura queer în proximitatea publicului prin lecturi performative și reprezentații dramatice, contribuind la consolidarea unui ecosistem cultural dedicat textului queer în România. În perioada 15 februarie – 15 noiembrie 2026, „Palimpsest – scriitură vie & cronotop comunitar” dezvoltă infrastructură, expertiză și resurse deschise pentru promovarea și conservarea culturii scrise queer, prin ateliere de scriere, dezbateri, publicarea și arhivarea textelor, precum și prin crearea de spații dedicate acestei forme de expresie culturală.
MARIA MANEA
Maria este absolventă de facultății de psihologie, pasionată de teatru și parte din echipa Replika de 2 ani. Scrie de mult, sub diverse forme. Prima piesă de teatru a scris-o anul trecut, iar, anul acesta, a simțit că vrea să exploreze mai departe acest drum și asta a adus-o la acest workshop.